marți, 31 decembrie 2013

La multi ani !!!!!

Sa aveti un An Nou mai bun, mai frumos si mai special!!

joi, 26 decembrie 2013

Iubirile croitoresei


    autor Maria Duenas


E o carte interesanta, plina de farmec si mister, am inceput sa o citesc azi si  deja am parcurs 200 de pagini pe nerasuflate.
Are ceva aparte, te atrage cu modul facil de povestire, cu exotismul Tetuanului (Maroc), cu lumea din anii '20-'30. De abia astept sa o termin, sa pot face un review, se pare ca a primit critici bune si este un bestseller dupa care s-a facut si ecranizare serial.
Prima poza este coperta cartii, in a doua poza este actrita ce intruchipeaza frumusetea spanioloaicei Siria.
 A treia poza este din film stop-cadru.



miercuri, 25 decembrie 2013

Zi de Craciun ..

Am petrecut in familie cum se obisnuieste. A fost frumos, ca orice sarbatorire in familie.
Am trimis mesaje , am primit mesaje. Asa e frumos, asa se poarta acuma.
Sarbatori Fericite!!!!!

luni, 23 decembrie 2013

De ce tocmai tu?

De ce tocmai tu? (titlul unei piese de teatru)

Da.
De ce tocmai tu  a trebuit  sa-mi deschizi ochii si sa vad altfel lucrurile? De ce tocmai tu a trebuit sa-mi zdruncini lumea confortabila si plina de uitare in care cazusem? Si recunosc ca mi-ai facut un bine. Acuma simt ca m-am trezit , adevarat cam tardiv, dar asta e , daca te doare inseamna ca esti viu.
De ce tocmai acum? Da.
Chiar asa? Cum de nu am simtit asta pana acuma? Sa fie criza existentiala? De ce acuma ? Si nu acum un an? Acum 2 ani? Nu stiu . Cert e ca acum m-am trezit si ca simt nevoia de schimbare in viata mea. Mi-am propus de la anul sa incerc schimbarea, sa vedem ce iese.


vineri, 20 decembrie 2013

Trebuie sa ajungi la despartire ca sa-ti dai seama cat o iubesti?



Trebuie sa ajungi la despartire ca sa-ti dai seama cat o iubesti?

Da ,asta e intrebarea.
Prietena mea traieste aceste evenimente intense. Si totul a pornit din joaca . Oare ? Te poti juca asa ? Din plictiseala ? Dintr-o fraza aruncata, fara sa te gandesti la ce impact va avea ? Da.
Se pare ca trebuie sa stii ce vorbesti ca apoi sa nu regreti. "Nu am vrut sa spun asta" va fi tardiv.
Ce sa faca ea daca tu i-ai propus sa va despartiti ? A zis da.
Si apoi ti-ai dat seama ca nu vroiai acest lucru. Si mai mult, acum incerci sa-ti ceri scuze si sa o imbunezi cu gesturile tale romantice, care isi pierdusera farmecul cu multa vreme in urma.
Da ,chiar asa, trebuie sa arunci o vorba ca sa vezi ce recul are. Odata ranit sufletul se vindeca foarte greu.
Cu toate acestea ii dau o bila alba, lui. Pentru ca  vrea sa o recastige dupa ce a ranit-o. Vrea sa-i arate ca s-a schimbat, sau ca incearca sa se schimbe.
Asta spune ceva :ca acei ani de relatie nu au  fost degeaba si nu au fost inutili . Sentimentele au existat si mai exista.
Si totusi, chiar trebuie sa te desparti ca sa–ti dai seama cat de mult doresti persoana aceea in viata ta ?

vineri, 13 decembrie 2013

Ganduri de vineri seara...asteptand weekend-ul.

Ganduri de vineri seara...asteptand weekend-ul.
Citeam ca de obicei articole de pe blogosfera, "cornel ilie-avon space", bineinteles. Are baiatul asta un stil de a scrie .....file de poveste , cum le place femeilor. Exact pe gustul lor.
As porni discutia de la doua randuri scrise de el:


"Ea- Măcar să facem cunoştinţă, să ştim cum ne cheamă, dacă tot am vorbit. Eu sunt Laura.”

“El- Eu, Silviu. Poate ne mai vedem. Întâmplător sau nu. Mi-ar plăcea să-ţi aduc liniştea pe care ţi-au furat-o alţii.”
Mi-ar placea sa gasesc o asa persoana...sa-mi spuna ca-mi poate aduce nu doar linistea , dar si sprijinul sau. Si nu numai sa spuna ci  sa o si faca, sa am sentimentul ca putem construi ceva impreuna. Si nu numai sa am sentimentul ci chiar sa construim ceva impreuna. Dap, asta mi-ar placea....
Poate visez, poate aberez...dar asta mi-as dori. Sunt foarte dinamica si prinsa in multe activitati, mereu gasesc ceva de facut si mi-ar placea sa -l gasesc pe el cel care sa-mi spuna : fa o pauza, respira , uita-te si admira ce e in jurul tau. Sa simt ca e alaturi de mine si cand mi-e greu si cand nu mai am putere sa ma lupt cu balaurii din worklife....
Sa ajung acasa si sa gasesc linistea, calmul si mirosul acela de casa locuita de doi oameni adevarati.
Am momente cand plec de la servici si respir aerul curat de afara ca si cum mi-ar fi lipsit de ani intregi, o senzatie de freedom; asta simt cand parasesc locul ala. De cum am iesit din cladire incep sa redevin eu, cea vioaie, dornica de plimbat, de shopping, de filme, de carti. Eu cea creativa, plina de idei, de pozitivism, de umanitate.
Dar unii spun ca sunt prea buna, prea rabdatoare, ca ar trebui sa fiu mai smechera, mai abila sa-mi urmaresc mai bine interesele...pentru ? pentru faima? pentru o pozitie de sef? Am multe haine, prea multe. Am obiecte adunate si cumparate prea multe, multe, multe. Si ? Cand voi disparea de pe lumea asta, le voi lua cu mine? Nope, voi lua cu mine tot ce am trait si am simtit in acesti ani de viata, asa cu bune si cu rele.
Asa ca mi-am propus sa traiesc cat mai multe experiente interesante, sa ma simt cat mai bine posibil, sa traiesc si sa simt cu toata fiinta mea tot ce e frumos pe lumea asta.



miercuri, 11 decembrie 2013

Odata si o data.....

Ganduri de miercuri seara....
Dupa opt ore de munca plus prelungire ore de curs la master....simt nevoia sa scriu.
Asa, ca mi-am zis ca odata si o data o sa incerc sa nu-mi mai pese...de nimic. Sa vedem cum e....
Oamenii din jurul meu spun ca sunt serioasa , prea serioasa, ca iau lucrurile prea in serios. Acuma chiar ma gandesc cum ar fi sa nu-mi mai pese, deloc. Uite asa...pac, si nu-mi mai pasa.
O sa incerc si sentimentul asta , senzatia asta....
Cu toate astea astazi am primit vesti de la o clienta care mi-a devenit prietena si acuma s-a stabilit in Germania. Vesti de departe , minunate cuvinte de la o prietena la a carei nunti minunate am participat.
S-a indeplinit ce spunea la horoscop...hihih, si eu nu prea ma iau dupa prezicerile astea...dar acuma s-a potrivit.(cica primeam vesti din strainatate, si s-a implinit).
Mda , asta a fost intamplarea cea buna pe ziua de azi...care mi-a bucurat sufletul. Oameni pe care-i intalnesti intr-o anumita conjunctura , cu care devii amic , prieten , si nu te uita chiar daca au plecat departe.
Frumos , chiar frumos....

luni, 9 decembrie 2013

Luni seara.....ganduri, ganduri bantuie prin capul meu de artist. Prietena mea are probleme sentimentale, e trist sa vezi niste oameni frumosi si destepti cum ajung sa nu se mai inteleaga. O poveste frumoasa care acuma s-a transformat in ceva urat.
Le dedic acest text....sperand ca fiecare sa-si aleaga drumul.

"Invatam din trecut, dar nu suntem consecinta lui. Am suferit in trecut, am iubit in trecut, am plans si-am ras in trecut, dar asta nu ne ajuta cu nimic in prezent. Prezentul are provocarile lui, partea lui buna si partea lui rea. Nu putem nici sa acuzam, nici sa elogiem trecutul pentru ceea ce ni se intampla azi. Fiecare noua experienta in dragoste nu are nimic de-a face cu experientele trecute, este intoteauna inedita."

"Aleph" Paulo Coelho

vineri, 6 decembrie 2013

Vineri seara

Vineri seara...o zi de confesiuni, de ganduri .
Azi a fost mai liber la servici si  am putut sa bantui un pic pe net. Am avut super noroc sa gasesc un clip interesant. Acuma cateva saptamani pe cand ma plimbam cu un bun prieten am aflat pentru prima data de acest clip. Azi l-am gasit pe blogul unei femei frumoase. Asa ca m-am gandit sa-l postez aici .
Este vorba de cum ne percepem noi , pe noi insine. Si cum ne percep alte persoane care ne vad pentru prima data. E uimitor sa afli cat de deformata e imaginea de sine.Tine de incredere in tine,de perceptie,de mediul in care ai crescut,de cei care te-au crescut si mai ales de cei cu care ai venit in contact.
 Intr-o lume atat de ciudata , unde insensibilitatea isi face loc, unde ambalajul primeaza in fata continutului; atunci cand mai ai timp sa te opresti din caruselul nebun de task-uri , probleme, servici, ramai golit.
 Ramai cu senzatia de singuratate inconjurat de oameni..... E trist.

joi, 5 decembrie 2013

Seara friguroasa de decembrie....si totusi o sa postez ce dorinte ii transmit Mosului....

sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Zi de sambata friguroasa

Zi de sambata, friguroasa.
Stau in casa si ma plictisesc. Noroc cu internetul...ca mai caut articole si citesc. Si uite asa bantuind prin blogosfera cum imi place mie sa spun, am dat peste acest articol ce m-a surprins. De ce? pentru ca seamana foarte bine cu experientele traite in ultima vreme....si culmea ma recunosc in unele fraze de mai jos...Legitima intrebarea...sa asteptam raspunsul...si o mica observatie : eu sunt prea comunicativa....prea. Si-mi plac surprizele...cele bune. Nu trebuie sa spui ca ai o surpriza pregatita, fa-o. Vei afla daca i-a placut sau nu...si nu va mai putea sa spuna ca nu-i plac surprizele.
Citesc multe articole interesante de pe blogul lui "RaduFConstantinescu", de pe blogul "jurnalul Evei", de pe blogul lui "otrava".
Si observ ca lumea se exprima in scris bine ,nimic de reprosat dar .....mai putin "face to face"..,se pierde acea comunicare directa , acel schimb de idei spontan. Ne ascundem dupa un laptop sau iphone si pierdem miile de expresii ce apar pe fata unui om cand vorbeste. Pierzi emotia de pe chipul lui (ei), incruntarile , mirarile...si nu ai cum sa auzi rasul lui(ei).Nici oftatul.
Asa ca "Eu ce pot sa fac?" titlu de roman?sau doar o poveste , o fila de poveste citibila pe blogosfera....



Preluare de pe Avon space blog, autor Bogdan Popescu

"
Eu ce pot să fac?!” Asta am auzit din gura ei şi nu o singură dată. „Cum adică? Stai că nu înţeleg! Eu nu pot să-ţi spun. Nici nu te cunosc bine. Deja să-ţi spun ce să faci? Nu e cam mult?” Şi am râs cu subînţeles. „Promit să mă bag în seama un pic mai încolo. Peste ceva vreme.”
„Hai pa, că trebuie sa plec!” Am închis telefonul şi am coborât în strada mare mirat de atenţia care mi se acorda. Nu înţelegeam de ce îmi cere mie ajutorul. Când discută cu mine e mereu veselă, plină de savoare în tot ce spune, pare totalmente surprinsă că descoperă lucruri noi. Cu ceilalţi e rece si calculată. Nu refuză pe nimeni. E mereu cu un pas înaintea celorlalţi. Fata asta va ajunge departe. Toţi ştiu că se pot bizui pe ea. Doar atât. Hmm!
Merg repede. Prind maşina în ultimul moment şi pe drum mă gândesc la ce mi-a zis. Hai să o ajut. Am să-i fac o surpriză. Ce nu fac eu de dragul ei. Orice. Îmi place să o vad radiind de bucurie. Hârtoapele din drum nu mă împiedică să-mi amintesc cum ne-am cunoscut. La o prezentare de oale. Eu şi oalele… Uof! Nu mai ştiu cum am picat acolo, dar mă plictiseam în tăcere. Dintr-o dată apare ea. Însăşi ea! Chip cioplit cu bisturiul, figura clasicizată de domnişoară conştientă de sine. Nu se uită nici în stânga, nici în dreapta. Se aşază pe un loc liber şi priveste turuitorul de serviciu, cu oalele lui cu tot. Într-o pauză mă dau cocoş şi intru în discuţie cu ea. Nu m-a privit o clipă în ochi. A răspuns ca un tonomat bine aprovizionat. Cât tupeu! Politicoasă şi rece. Am aflat tot ce doream, dar în final nu ştiam nimic. Măi sa fie! Soi nou pe faţa pământului. Nu pot să cred aşa ceva! Calmă, distantă, dar în acelaşi timp vorbăreaţă. S-a schimbat lumea asta şi eu nu ştiam.
Ne-am văzut peste vreo lună, în parc. M-a privit relaxată de parcă ne ştiam de un deceniu şi ne văzusem zilnic. Nu ştiu de ce, dar, pe ici pe colo, aveam şi eu aceeaşi senzaţie. Privind-o, am remarcat că pe faţa ei apărea şi se dezvolta un zâmbet. Apoi zâmbetul s-a transformat în râs şi nemişcarea în agitaţie. La un moment dat nu mai ştiam cine spune mai multe lucruri: ea sau chipul său. Mă înviora, mă binedispunea. Timpul se scurgea şi înţelegeam ce o mână să fie atât de necomunicativă cu cei mai mulţi dintre cei care o înconjoară. Hmm! Naşpa situaţia!
Apoi întâlnirile s-au înteţit. O forţă de nestăvilit se descătuşa şi reuşeam să fim mereu pe aceeaşi lungime de undă. La ultimele întrevederi a ajuns sa cânte şi să danseze. Eram plăcut impresionat. Aveam parte de „Dancing with the Stars” şi de „Romania’s Got Talent” în regie proprie. Eram privitor şi juriu. Doar că nu aplaudam şi nu dădeam note.
Nu ştiu ce s-a întâmplat apoi. Fata a redevenit ceea ce ştiam cu toţii: politicoasă şi rece, calmă şi distantă. Într-o zi n-am mai răbdat şi i-am zis. Ce credeţi că mi-a răspuns? „Eu ce pot să fac?!”. Pe moment nu ştiam cum să reacţionez. Acum ştiu. Vreau să-i fac o surpriză şi să-i spun ce poate să facă. Zis şi făcut. Mă văd din nou cu ea şi-i spun: ”Am o surpriză pentru tine”. Fără să mă privească îmi spune: ”Nu-mi plac surprizele! Să ştii.” Apoi a plecat fără să se uite în dreapta sau în stânga. Rămas în urma ei, la propriu şi la figurat, îngaim: „Eu ce pot să fac?!”
Hello !
Dupa o lunga perioada de absenta revin.
Anul acesta pe 17 decembrie particip la expozitia de grup cu tema -Delta
De ce ? Am fost asta vara intr-o tabara de creatie unde m-am simtit minunat. Si in cadrul atelierului Vali Irina Ciobanu am capatat experienta asa ca , de abia astept sa bifez acest eveniment ,ultimul din acest an greu .



vineri, 12 aprilie 2013

Salutare ! Din nou o prezentare aparte a lucrarii mele