luni, 14 iulie 2014

Zi de vara. Frumoasa si calda. Iubesc zilele insorite de vara. Sunt pline de inspiratie , de culoare.
Ma inconjoara idei creative , le simt cum se strecoara sau sar ca niste zane prin fata mea. Multe idei creative , de as avea timp, resurse. Imi plac culorile mult, mult de tot. Imi place sa le combin , sa gasesc noi asocieri , noi exprimari cu ajutorul lor. O poza ca aceasta spune tot.
                               CULORI

duminică, 20 aprilie 2014

Sarabatori Fericite!

Sarabatori Fericite!

miercuri, 16 aprilie 2014

Frig, frig, frig

Zi urata si friguroasa. Urata, dar urata rau. Si friguroasa, tot rau.
Dar dupa o zi obositoare simt nevoia de relaxare, normal, cum altfel bantuind prin blogosfera.
Si iata ce am gasit : despre privighetori....


Dem Radulescu: «Draga, la mine studentul vine privighetoare; eu nu fac decat sa-i aranjez penele». Adica vine cu talent. Tocmai de acest talent trebuie sa aiba grija cei din jur.”


marți, 8 aprilie 2014

Irina Binder ----autoare contemporana

Am descoperit in calatoriile mele prin  blogosfera, acest blog minunat, ca apoi, sa vad in librarii cartea scrisa de Irina.
Marturisesc ca-mi place stilul ei cursiv si usor de a scrie, ce te atrage prin alunecarea frazelor, purtandu-te rapid si suav prin poveste , pe nerasuflate.

Fluturi- o poveste de dragoste, despre secrete , despre greseli, despre alegeri, despre pierderi, despre deziluzii.
http://www.irinab.com/p/fluturi.html

marți, 1 aprilie 2014

Despre frumusete si oameni

Ganduri stranii ma bantuie in aceasta stare, desi nu ar trebui, dar .....asta e. O zi de luni obisnuita , poate tocmai de aceea, au si aparut. Si am citit ca de obicei pe Radu F Constantinescu, renumitul blogger. Aici am ales sa prezint fraza cea mai expresiva din articolul lui.


Cam dificil in vremurile acestea ,cand esti agasat de clisee si spoturi publicitare. Si totusi daca esti frumos in interior , se reflecta si in exterior. Arati altfel, emani alta vibratie si stare si  energie. Si cum iti dai seama ? Dupa rautatea celor din jur, dupa privirile lor innegrite. Daca atata pot, sunt demni de mila. Nu de a mea .
Ganduri razlete, se plimba prin creierul meu, macar exista si sunt vii. Sa fie de vina cartea "Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine?" Poate. Cartea e interesanta si instructiva, trebuie sa o aprofundez. Jung spunea ca totul ni se trage din copilarie, ei , da , posibil, aceasta carte te face sa te gandesti mai bine , sa analizezi aspectele celui ce pretinzi ca ai devenit. Cu masca sau fara masca?

Rana---------------------              -----------Masca

RESPINGERE.....................................................FUGAR

          ABANDON...........................................................DEPENDENT 

         UMILIRE............................................................MASOCHIST 

           TRĂDARE...........................................................DOMINATOR 

 NEDREPTATE...................................................RIGID
Ramane de vazut

duminică, 30 martie 2014

Primavara superba

Iubesc primavara! Luna martie e luna mea preferata , de vis! Anul acesta pomii sunt superb infloriti, vremea calda cum mi-am dorit, am iesit in parc si am facut poze frumoase.
 Ador clipele minunate petrecute sub raze de soare , in parfumul pomilor, sub ploaia de petale cazand.


vineri, 21 martie 2014

Ziua mea

Azi a fost ziua mea.
O zi frumoasa , calda de primavara. Prima de acest fel, caci pana acuma ploua , era frig si ma obisnuisem deja, cu ideea unei zile mohorate. Dar azi , nu. A fost frumos afara si in suflet.
M-am bucurat de urarile celor dragi, ale prietenilor si colegilor. A fost o zi reusita, plina de voiosie, de energie pozitiva.


joi, 20 martie 2014

Alergie

Nu-mi plac intrusii si nici obraznicii.
Prima categorie: sunt persoane care risipesc o gramada de energie pentru a trai si se hrani cu intamplarile din viata altora.
A doua categorie: sunt persoane care cred ca daca au tupeu ceilalti se sperie si trebuie sa fie intimidati.
Hmmm, ei uite ca eu nu intentionez sa hranesc pe primii iar pe cei din urma ii ignor.

luni, 17 martie 2014

Inspiratie de primavara


Nu ma mai satur sa desenez , si apoi sa pun efecte in diverse softulete.
Cu toate ca se cam repeta , mai descopar una alta, ceea ce e incantator.


luni, 10 martie 2014

Bucatarie

Weekend-ul trecut a fost foarte productiv. Am facut fursecuri , doua retete, deh , daca ma apuca , ma apuca. Asa ca acuma stiu ce voi mai face pe viitor, caci mi-a placut doar una din ele.( se face mai repede si produsul e mai gustos).


luni, 3 martie 2014

Ghidusii de editare poze

Gasesc din ce in ce o mai mare placere sa desenez cu creioanele acuarelitice. Si pentru ca-mi plac efectele mi-am zis de ce nu? Sa folosesc ca sursa desenul meu si sa-l ajustez cu tehnici de editare. Iata ce a iesit
Ana versus Ana?

vineri, 28 februarie 2014

1 Martie!!!

O primavara frumoasa , plina de lucruri bune !

Martisoare facute de mine:)



joi, 27 februarie 2014

Treceri pe langa

A fi acolo nu tine numai de prezent.
A fi acolo isi ia drept coordonate importanta pe care tu o dai unor oameni sau unor intamplari si intensitatea la care transformarile in interiorul tau se produc cu acei oameni, traind acele intamplari.
Trecerile pe langa sunt, de fapt, lasitatile pe care amintirea si le permite.

Amintirea este, oricum recunoscuta pentru subiectivitatea sa.

Nu i-a placut niciodata acea strictete de raport de activitate pe care oamenii o asteapta de la ea.
Asa ca, da, trecerile pe langa sunt nisele in care se strecoara cand simte ca se cere mult de la ea sau cand pur si simplu isi odihneste generozitatea.
Nu prea ii pasa, in astfel de momente, ca cel care vrea sa isi aminteasca si experimenteaza doar o trecere pe langa, se lasa macinat de angoasa, tristeste, dezamagire sau usurare.

Pentru ea trecerea pe langa inseamna liniste, pentru cel care o cauta, un gol in memorie.
Nu ii place, insa, sa fie confundate trecerile pe langa cu uitarea.

Amintirea are suficienta incredere in instinctele sale, incat sa stie cand sa excite senzatia de "sunt acolo, intotdeauna am fost acolo" si cand sa se imprieteneasca cu lasul "hai sa vedem ce se intampla daca ma aliez cu indiferenta"

preluare "ceasca de cultura-treceri pe langa/ceaiul englezesc"


marți, 25 februarie 2014

Dialog

El- Te implici prea mult.
    Ea- Da, stiu, dar mie imi place sa fac
El- Nu intelegi..., nu conteaza.
    Ea -Da, chiar m-am gandit, as putea aborda subiectul acela in alta maniera, ce zici?
El -Dar nu intelegi..., nu conteaza.
    Ea- Uite chiar mi-a venit o idee, am putea considera...
El- Chiar nu vrei sa intelegi ? NU CONTEAZA!

Da, nu conteaza ca ai idei , ca vrei sa te implici , ca esti profesionist, ca-ti place ceea ce faci, ca vrei sa faci ceva, ca-ti faci munca bine.
      Nu conteaza! Nimic!
 E important sa faci doar ce consideri pentru tine, in beneficiul tau: distractie, relationare (pentru eventuale castiguri), pierderea vremii, etc.



luni, 24 februarie 2014

Despre oameni

Preluare articol, mi-a placut prea mult ca sa nu-l postez
“Oamenii te vor judeca oricum. Ei nu au cum sa inteleaga povestea ta si trairile tale de pana acum. Ei pot doar sa observe sau sa perceapa prin filtrele propriilor lor experiente. Oricat de mult ti-ai dori ca oamenii sa stie, sa inteleaga adevarul tau…e in zadar. Fie nu te vor asculta, fie nu te vor crede, fie vor interpreta in modul lor propriu. E inutil sa alegi sa-ti construiesti viata in functie de parerea si sfaturile celorlalti. Tu esti stapan pe viata ta si numai tu stii ce e mai bine sau mai potrivit pentru tine. Nu e nevoie sa te justifici in fata nimanui. Pana la urma nimanui nu ii pasa cu adevarat incotro te duce pe tine viata. Si fiecare se gandeste la propriul sau destin atunci cand pune seara capul pe perna.
Nimeni nu are dreptul sa-ti judece alegerile facute. Tu esti singurul care isi cunoaste adevaratele motive. Si nu trebuie sa dai niciun fel de explicatie, pentru ca oricum ceilalti nu simt ce simti tu…deci nu pot intelege. Dupa fiecare schimbare facuta in viata ta, numarul “prietenilor” se reduce. Cei care nu te-au stimat si nu te-au inteles niciodata vor fi primii care vor disparea din viata ta. Cei care tin cu adevarat la tine, nu iti vor cere explicatii, ci te vor sustine indiferent de decizia luata. Nu face alegeri gandindu-te la ceilalti.” Raluca Iancu



duminică, 23 februarie 2014

Melancolie prelungita

Desi am avut o sambata obisnuita, chiar am dormit mai mult decat mi-am propus, azi de dimineata am revazut un film drag ,o poveste a unei femei puternice-Coco Chanel.

"Nu datorez nimic nimanui, cei care au fost in preajma mea au avut doar de castigat, a fost un avantaj pentru ei, singura persoana careia trebuie sa-i fiu recunoscatoare sunt eu, acesta firma este Chanel, pentru un bun motiv."
o traducere aproximativa a replicilor din film.

Nu a fost o frumusete , dar a avut talent si a crezut in el, nu s-a lasat doborata de nici un obstacol.




sâmbătă, 22 februarie 2014

Statul in casa provoaca melancolie

Marquez: “Nu te iubesc pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine.” Este omul ala care iti aduce fericirea…si asta ti se vede pe fata. E momentul ala cand un prieten se uita la tine si te intreaba “Arati foarte bine. S-a intamplat ceva cu tine?” Si asta este una dintre cele mai frumoase declaratii de dragoste.

Cand omul ala de langa tine reuseste sa iti sculpteze fericirea pe chip. TU esti EA. Langa tine vreau sa traiesc macar toata viata. Exact ca in Pescarusul lui Cehov cand Arkadina ii face lui Trigorin cea mai frumoasa declaratie de dragoste: “Tu esti ultima fila a vietii mele! Bucuria mea… mandria mea, fericirea mea..“

vineri, 21 februarie 2014

Seara minunata

O seara reusita gratie invitatiei prietenei mele Catalina, de a merge la teatru. O piesa vesela, cantece si glume menite sa te relaxeze si sa stearga oboseala adunata dupa o saptamana de munca.
Oooo, si ce bine m-am simtit, mi-a placut tare mult, asa da , pot sa incep weekend-ul cu o dispozitie maxima.

Mazel tov and justice for all--cu Maia Morgenstern si fiica ei.
Ps: Muzica live!!!!!


miercuri, 19 februarie 2014

Efectul Pygmalion

De fapt efectul Pygmalion este o arta . Este arta de a vedea ce este mai bun in oameni . Principiul pe care functioneaza este ca oamenii vor tinde sa sa comporte  in raport cu tine asa cum tu ii vezi . Este celebru experimentul profesorului Rosenthal care a format o clasa de copii obisnuiti si a comunicat profesorilor ca vor trebui sa predea la o clasa de copii exceptionali. Rezultatul uimitor a fost ca profesorii s-au comportat cu acei copii ca si cu niste copii geniali iar rezultatele copiilor au fost ale unor copii geniali . Profesorii punandu-le eticheta de copii geniali au determinat in copiii un comportament de invatare peste medie.
Avem tendinta sa privim oamenii printr-un filtru . Filtru format din credintele noastre , principiile noastre si experienta noastra . Daca asteptarile noastre de la un om sunt mici si negative este foarte posibil sa obtinem exact ceea ce asteptam . Se numeste etichetare . Cand punem o eticheta omul sau grupul de oameni simte acest lucru si va tinde sa se comporte conform “profetiei”  in raport cu noi . Asteptandu-te ca oamenii sa se comporte intr-un anumit fel , ceva din atitudinea ta fata de ei se va schimba , ei vor simti asta si se vor comporta conform asteptarilor tale .
 (preluare de pe un blog)




marți, 18 februarie 2014

Ganduri de marti seara

Se pare ca am o saptamana mai speciala. Nu atat prin agitatie, ci mai mult din frustrari si angoase corporatiste combinate cu indoieli si "confuzenii" amoroase.
Am senzatia destul de des ca sunt prea desteapta pentru unele lucruri, ca le "citesc", ca ma prind ce vor sa spuna, ca apoi fix sa ma surprinda si sa ma faca sa ma simt pacalita.
Devenise interesant exercitiul de a "citi" persoanele cu care veneam in contact. Un studiu personal menit sa ma faca sa ghicesc cu cine am de a face, un joc mental pe care il practicam si -l mai practic. Dar ce te faci cand esti pacalit de anumite semnale, cand poate de prea multa siguranta , interpretezi gresit ? Te zapacesti singur , te pierzi in labirintul gandurilor tale,in panza aia de paianjen pe care ai tesut-o cu atata entuziasm.
Adevarat ca am faze in care sunt naiva, de o candoare crasa. (dusa spre fraierism notoriu).



luni, 17 februarie 2014

Ganduri de luni seara


Ai recunoaste-o? Ai stii ca este ea ?
Oare daca ai intalnit-o ce ai face?

 (citat din postarea de pe blogul lui Otrava)

"Intalnesti la un moment dat in viata ta o femeie de genul asta. Habar nu am cum sa o cataloghez. Este o femeie sensibila, normala, nu iti pica fata pe jos cand o vezi, nu iti iese aparent cu nimic in evidenta la prima vedere. Nu este o frumusete care sa te tampeasca, care sa rupa ceva in tine de la prima vedere. Este ceva mult mai tare. Are o privire blanda, patrunzatoare, este o femeia care are multa afectiune si care nu se sfieste sa o impartaseasca cu tine, pur si simplu, natural, fara sa isi puna semne de indoiala, fara sa se gandeasca ca ea ofera prea mult.
Este o femeie calda, delicata, completa din multe puncte de vedere. O femeie care te completeaza prin simpla prezenta, o femeie care face exact de trebuie sa faca fix in momentul in care trebuie sa faca. O femeie care o sa actioneze exact asa cum ai vrea tu sa actioneze, o femeie care te va lasa cu gura cascata in clipa in care o sa faca un gest simplu. Un gest care o sa iti placa la nebunie, care o sa te marcheze, prin simplitate si inocenta, prin frumusete si naturalete.
Este femeia pe care vrei sa o descoperi in fiecare zi, vrei sa mai te imbogatesti cu putin din bogatia ei. Este genul de femei care cand ai patit ceva, ai o problema,o sa te priveasca fix in ochi,  o sa te mangaie delicat pe fata si o sa iti spuna ca atata vreme cat sunteti amandoi..orice problema se poate rezolva. Este genul de femeie care te pune pe ganduri..si asta e de bine. Te face sa te gandesti ca esti un om fericit. Ca ea te-a ales, ca esti al ei, ca toti au pierdut razboiul asta si ca tu esti singurul care l-a castigat. Este femeia langa care iti faci ganduri, planuri, femeia langa care poti sa visezi, femeia langa care poti sa plangi, sa te impresioneze ceva si sa arati asta."

duminică, 16 februarie 2014

Ganduri de duminica seara

Harta vietii noastre e astfel impaturita, incat nu vedem niciuna dintre marile autostrazi care o traverseaza; dar, pe masura ce harta se desface, intrezarim mereu cate o noua carare.
Jean Cocteau



Ipostaze ale starii sufletesti

Acum ceva vreme am pictat un mac, apoi la cateva saptamani, luni, al doilea mac.
Frapant a fost cand am vazut cat de diferit au iesit, aceeasi mana , aceeasi minte si totusi dispozitii diferite.
Iata ce a iesit

                


joi, 13 februarie 2014

Inspiratie

Desi nu ma pasionau martisoarele, iata ca m-am apucat sa  fac si eu .
Craft-art devine o metoda de destindere interesanta si te face sa-ti dezvolti creativitatea.
Asa ca postez ce am produs. M-am jucat si mi-a priit.

 

miercuri, 12 februarie 2014

Doar timpul

Chiar nu se merita sa stam si sa ne plangem de mila intr-o lume plina de oameni egoisti care se gandesc doar la ei. Adevarul e ca nu se merita sa ne oprim in loc in timp ce viata merge inainte.

 Cicatricile au totusi o parte buna pentru ca iti arata ca ranile se vindeca.

 Pana la urma, timpul intareste relatiile adevarate si le distruge pe cele false...

marți, 11 februarie 2014

Cuvinte,cuvinte....

Viata este plina de frumusete, in muzica, intr-un zambet, intr-o raza de soare se oglindeste.
Iata ce inspiratie am avut azi, de la soare .....


luni, 10 februarie 2014

Strada Fictiunii

Cosmopolita , cu miros de mare, de scortisoara sau de cerneala.
Cu trecatori manierati, nonconformisti, plini de umor.
Ai cautat mereu strada asta , care se construieste pe masura ce ti-o imaginezi.
Magia e la ea acasa , aici pe strada fictiunii.

miercuri, 5 februarie 2014

Baiatul care desena ce-i placea-Floare rosie

Într-o zi un baietel s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar scoala era mare. Dar când baietelul a vazut ca intrarea în clasa lui se facea printr-o usa direct din curte a fost foarte fericit… iar scoala nu i s-a mai parut atât de mare ca la început.

Într-o dimineata când baietelul se afla în clasa, profesoara le-a spus copiilor: “Astazi o sa facem un desen”. “Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea foarte mult sa deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a început sa deseneze…

Dar profesoara a zis “Asteptati!”, “Nu începeti înca!”. Si a asteptat pâna când i s-a parut ca toti
copiii sunt pregatiti. “Acum o sa desenam o floare”, a zis profesoara. “Grozav” s-a gândit baietelul, caci îi placea sa deseneze flori. Si a început sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat în roz, portocaliu, albastru.

Dar profesoara le-a zis copiilor: “Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati”. Si a desenat o floare rosie cu o tulpina verde. “Acum puteti începe!”, a zis profesoara. Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasa decât a profesoarei; dar n-a spus nimic. A întors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era rosie, cu o tulpina verde.

Într-o alta zi, când baietelul intrase în clasa prin usa din curte profesoara le-a spus copiilor: „Astazi o sa facem ceva din argila”. „Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: Serpi si oameni de zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pâna ce toti copiii au fost gata.

„Acum o sa facem o farfurie”, a zis profesoara. „Grozav”, s-a gândit 
baietelul caci îi placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a început sa faca farfurii de toate formele si marimile. Dar profesoara le-a spus copiilor: „Asteptati, va arat eu cum se face!”. Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adânca. „Asa! Acum puteti începe!”, a zis profesoara.

Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Îi placeau mai mult farfuriile lui, decât farfuria adânca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvânt. Si-a transformat farfuriile lui într-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adânca si mare ca cea facuta de profesoara.

Si foarte curând baietelul a învatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucruri ca cele facute de profesoara, si foarte curând n-a mai facut nimic de unul singur.


Si s-a întâmplat într-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat într-o alta casa, într-un alt oras.

Si baietelul a trebuit sa mearga la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa prin care sa intre direct din curte în clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte înalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung p âna ajungea în clasa lui.

În prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor: „Astazi o sa facem un desen!”.„Grozav”, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa faca…
Dar ea n-a zisnimic.S-a plimbat prin clasa.Când a ajuns lânga baietel i-a spus:
„Tu nu vrei sa desenezi?”.
„Ba da!”, a zis baietelul.
„Ce desen facem?”.
„Nu stiu pâna nu-l faci” a zis profesoara.
„Cum sa-l fac?” zise baietelul
„Cum îsi place tie!” raspunse ea
„Sa-l colorez cum vreau eu?” a mai întrebat baietelul

„Cum vrei tu!”, a fost raspunsul ei.
„Daca toti ati face acelasi desen , si l-ati colora la fel cum sa stiu eu cine l-a facut?”
„Nu stiu!” zise baietelul
Si a început sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde…

Morala?
Creativitatea umana este un dar nepretuit. Iti aduci aminte de usurinta cu care puteai sa iti imaginezi jocuri cand erai copil, sau sa vezi in jucaria de carpe cea mai frumoasa papusa din lume?
Einstein spunea ca " Mintea intuitiva este un dar sacru iar mintea rationala este servitorul ei de incredere.
Am creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat darul. "
Cine spune ca floarea trebuie sa aiba petale rosii si frunze verzi? Puterea de a fi creativi este ceea ce ne defineste ca oameni, iar atunci cand vom fi inlantuiti in proceduri de lucru... nu ne vom diferentia prea mult de masinile care le-am construit.


marți, 4 februarie 2014

Legenda ghiocelului

A fost odată o rază de soare, era chiar fata cea mai mică și răsfățată a astrului luminos. Și  tocmai pentru că era cea mai mică și mai răsfățată, tatăl ei o lasa sa zburde pe unde îi dorea inima. Și iată că, într-o bună zi, raza de soare a hotărât să se plimbe într-o grădină. Acolo era Raiul pe pământ, nu altceva: flori care mai de care mai colorate și mai parfumate se unduiau sub adierea blândă a vânticelului cald de primăvară!
- Ce-ar fi să aleg eu o floare frumoasă pe care să mi-o prind în păr? a spus raza de soare. Și, repezită cum era, s-a năpustit asupra grădinii, a cules o floare și s-a înălțat din nou în văzduh.
Toate florile din grădină au privit mirate către cer și au început să murmure:
- Ați văzut-o? Era frumoasă? Avea rochie de aur? Ce floare o fi ales prințesa?
- Cu siguranță a cules un trandafir, a spus un trandafir mare, catifelat și roșu, pe care boabele de rouă străluceau ca diamantele în soare.
- Ba eu cred că a fost una dintre noi, a murmurat o lalea galbenă, iar suratele ei dădeau din capete încântate.
- Nici vorbă de așa ceva! Le-a retezat-o un crin mândru. A fost unul dintre frații mei. Nu vedeți ce frumoși și parfumați suntem?
Până și o violetă mică, dar într-adevăr splendidă, a susținut că raza de soare culesese o violetă, și nu altceva.
Numai într-un colț cineva plângea. Era un ghiocel mic și firav, a cărui codiță fusese ruptă de trena rochiei de aur a prințesei.
Cum raza de soare nu era departe, l-a auzit și i-a părut tare rău. Și a rostogolit pe obrajii ei de aur o lacrimă ca o perlă, care a căzut pe codița cea ruptă a ghiocelului, vindecând-o pe dată.
Dar nu a fost numai atât. Prințesa-Rază de soare a venit lângă ghiocel și i-a spus așa:
- Biată floricică firavă, îmi pare tare rău că te-am făcut să suferi! Ce dorință vrei să-ți îndeplinesc pentru a-mi repara greșeala?
- Nu vreau nimic, a răspuns ghiocelul, lăsându-și frumosul căpșor în jos.
- Nu vrei frumusețea trandafirului, parfumul crinului, strălucirea lalelei? a insistat raza de soare.
- Bine, a încuviințat ghiocelul. Dacă vrei într-adevăr să-mi faci un dar, dă-mi voie să răsar primul dintre toate florile, de sub zăpada rece, iar parfumul meu abia simțit să-i facă pe oameni să se bucure și să știe că a venit primăvara!
Și chiar așa a fost. Raza de soare l-a sărutat pe ghiocel și vraja a fost făcută. Apoi a dispărut în înaltul cerului, de unde venise.
De atunci, ghiocelul este prima floare care ne zâmbește dintre peticele de zăpadă în fiecare primăvară, și toată lumea știe că vremea cea urată este pe sfârșite.

duminică, 2 februarie 2014

Versuri -Omar Khayyam

Am invatat destule lucruri, destule lucruri am uitat,
In mintea mea totul parea oranduit si asezat.
Dar intr-o zi am aruncat acest balast purtat in gand
Lasand ca umbra si lumina sa ma cuprinda rand pe rand.


J' avais appris mille choses, j' en ai mille oublie,
Dans ma tete cet amas paraissait bien range,
Mais un jour j' ai jete ce ballast en laissant
L' ombre et la lumiere me suivre incessamment.


sâmbătă, 1 februarie 2014

Fragment din jurnalul Annei Frank

“Atata timp cat poti privi cerul fara teama, stii ca esti curat pe dinauntru si ca vei fi din nou fericit. Si atata timp cat exista aceasta multumire interioara, multumirea pentru natura, Dumnezeu si multe altele, atata timp cat o porti in tine, vei putea deveni din nou fericit. Poti pierde totul: bogatia, prestigiul, dar multumirea interioara poate fi doar ascunsa şi te va face, atata timp cat traiesti, din nou si din nou fericit.”





joi, 30 ianuarie 2014

Oare?


Oare i-ai spune? Oare ai surprinde-o cu mici gesturi de afectiune? Oare i-ai arata ca este ea aleasa?

"Cu mine esti ca si cum ai fi cu tine. Stii ca nu te judec, nici macar atunci cand nu te inteleg. Stii ca-ti dau sfaturi fara sa te constrang." -spuse ea calm si senin.
"Nimeni, in afara ta, nu te cunoaste mai bine. Nimeni nu are de unde sa stie ce te doare si ce nu te doare.-a continuat ea.
Poate daca ai noroc ea va intui, doar atat. Si totusi nu poate stii daca acolo va gasi o carare printre stanci sau o pajiste verde sau  lacrimi.
Oare i-ai spune?

marți, 28 ianuarie 2014

Culoare

Culoare, culoare, culoare....
Azi , zi obisnuita de munca. Si totusi , ma atrage culoarea. Culoarea aceea pe care vreau sa o vad pe hartie , sa ia forme suave si line.
Culoarea aceea care spune multe , prea multe. Culoarea aceea diafana , ce se prelinge pe panza, ce  aluneca ca o naluca, lasand cuvinte nerostite, dar intelepte. Culoarea?
Da , aceea , aceea care te umple si te poarta pe taramuri de poveste.
          Magica culoarea te imbie:
sa explorezi ce n-ai apucat,
sa cercetezi ce este interesant,
sa visezi la ce n-ai visat.
 Da , culoarea aceea te imbie..............

duminică, 26 ianuarie 2014

Inspiratie indusa

Blocata in casa datorita iernii si ninsorii nemiloase ce s-a abatut peste orasul gri in care traiesc, m-a lovit inspiratia. Cumparasem niste creioane acuarelitice si foi speciale, si uite ca acuma a venit momentul sa le utilizez. De ceva vreme vroiam sa incerc o anume tehnica, de ilustratie. Incepe sa-mi placa. E un inceput.

Iata ce am realizat....



sâmbătă, 25 ianuarie 2014

duminică, 19 ianuarie 2014

sâmbătă, 18 ianuarie 2014

Sambata minunata.
 Azi am vazut un film frumos, o poveste cu printese si efecte speciale splendide.
 Disney nu s-a dezis , nici de aceasta data.
Apoi am jucat tenis de masa. Prima data in viata mea. Marturisesc ca mi-a placut mai mult decat mi-am imaginat. O zi de memorat.
Sper sa mai am asa zile.....



joi, 16 ianuarie 2014

Da chiar asa tu ce ai face?


Extras din articolul scris de Radu F Constantinescu, cu mici ajustari:

"Nu-i da like. Sun-o. Dăruieste-i o zi minunata alaturi de tine, cu tine. Arata-i cat o pretuiesti si ce inseamna ea pt tine.
Orice broker îţi poate asigura casa, niciunul relatia.
Tandreţea e o formă superioară de curaj. Bărbaţii care au făcut un pic de box sau alt sport de contact înţeleg mai bine că să fii tandru e ca şi cum ai lupta fără gardă. Poţi să primeşti o lovitură devastatoare. Nu mai eşti apărat de carapacea indiferenţei pe care o mimezi atât de bine. Ce-ai face dacă ţi-aş spune că această carapace care te apără de toate stă între tine şi fericire?"

Da chiar asa, ce-ai face???? Eu banuiesc ce ai raspunde, tu? Te provoc!

miercuri, 15 ianuarie 2014

Ganduri de joi seara

Ganduri, ganduri....dupa o zi obositoare. Am reusit sa termin ce aveam de facut , la serv. La scoala am predat o tema la laborator, oboseala,oboseala. Mintea mea vrea relaxare , muuuulta relaxare,sa nu-mi mai pese de nimic. Poate doar de hobby, de culori ,design . Astea ma ajuta sa rezist.
Sa rezist in aceasta lume cenusie, mohorata...pe care o am zilnic in fata ochilor. Oameni care au lingusit si speculat oportunitati pentru a ajunge in functie , fara sa aiba merite. Care nu au caracter..., ci doar interese. Si au o placere sa striveasca oamenii mai buni decat ei. Pentru ca atata pot, nu au altceva cu care sa straluceasca...Sa le fie ....